Socrate și democrația…în România

Unul din exponenții de seamă ai filozofiei grecești, trăitor pe vremea democrației elene antice, a fost Socrate. Arta sa, dacă i-aș putea spune așa, era să îl facă pe interlocutor să descopere singur adevărul, prin întrebările pe care i le adresa. Prin felul său de a fi și prin ideile sale, a deranjat pe unii concetățeni și s-a ales cu un proces, în urma căruia a fost condamnat la moarte, pentru nesocotirea zeilor și coruperea tinerilor. Sentința a fost pusă în aplicare cu ajutorul unei cupe de cucută, în anul 399 î.e.n.

 În mai 2012, un tribunal rejudeca simbolic procesul lui Socrate și îl achita. Dacă s-a putut face acest exercițiu de rejudecare al unui proces după 2500 de ani, să ne imaginăm că îi putem face o invitație lui Socrate să analizeze factual și contextual democrația din țara în care trăim.

Pentru bună desfășurare a exercițiului vom utiliza prezumția că Socrate, cel invitat de noi, este la curent cu tot ce se întâmplă în lume, în România și discută cu un cetățean interesat ca lucrurile să meargă mai bine în țara sa.

Cetățean: Spune-mi Socrate, tu care ai luminat atât de mulți atenieni, cum putem face ca lucrurile să meargă mai bine în plan social, politic, administrativ, legislativ în România?

Socrate: Hai să o luăm cu începutul. Ce formă de guvernare aveți în țara voastră?

Cetățean: Suntem o republică bazată pe democrație. Axul central al formei de guvernare din țara noastră, dar și al altor țări al căror model îl urmăm, este conceptul de democrație. De pe vremea ta, respectiv a Greciei antice, democrația reprezintă forma de guvernare bazată pe voința poporului care alege reprezentanți pentru a conduce în numele său.

Socrate: Până aici totul sună bine. Și care este problema?

Cetățean: Păi în ultimii 34 de ani de așa-zisă libertate, mă refer acum strict la cazul țării noastre, deși e valabil pentru multe țări din lumea asta, sensul inițial al democrației a fost în mare parte deturnat, întrucât conducătorii noștri pur și simplu se fac că nu mai țin minte cine i-au ales și de ce au ajuns acolo. Cei care conduc sunt puși să ne servească pe noi, cetățenii și, în cele mai multe cazuri, ignoră asta cu bună știință. Ajung acolo pentru a servi interesele unui partid sau chiar a unui grup de interese care poate să aibă legătură cu un partid sau nu. Din cauza faptului că un președinte de partid, ori cei de la conducerea partidului, decid cine și în ce ordine sunt nominalizați cei care candidează pe posturile de deputat, senator, europarlamentar și în structurile de conducere locale sau centrale, aceste persoane vor fi „datoare” celor care i-au nominalizat și nu cetățenilor pe care îi reprezintă. Sunt dese cazurile în care diverși oameni politici sunt susținuți și promovați, cu așteptarea ca ulterior să întoarcă serviciile celor care i-au pus în acele poziții. Iar asta nu este democrație ci este conflict de interese.

Socrate: Știi, e ciudat că o zic eu, dar există o butadă atribuită lui Churchill: „democrația este cea mai proastă formă de guvernare – cu excepția tuturor celorlalte care au fost încercate” sau, într-o altă interpretare, „sistemul parlamentar este execrabil, dar este cel mai bun pe care îl avem pană acum”. Doar că asta era rostită acum peste 75 de ani în urmă. De atunci s-au schimbat foarte multe. Ce crezi, nu s-ar putea schimba și modul cum vă raportați la acest concept? Ce e în neregulă la ceea ce se sugerează că reprezintă democrația? Păi chiar modul de funcționare. De ce afirm asta? Atunci când cei aleși nu mai reprezintă voința poporului, vi se spune că aveți posibilitatea să nu îi mai votați la alegerile viitoare. Ceea ce vă trimite la o acțiune în viitor, pentru a nu acționa în prezent. Cu alte cuvinte, să așteptați, uneori ani de zile și să nu faceți nimic, adică să nu vă utilizați puterea personală.

Cetățean: Cei care dețin funcții de conducere, de reprezentare, executive, de cele mai multe ori au ajuns acolo pentru că partidul care i-a nominalizat, a prezentat un program de guvernare cu un număr de obiective generale, specifice, reforme și acțiuni pe care le va realiza. Doar că, atunci când ajung la putere uită că au fost aleși tocmai pentru acele promisiuni și, mai ales, uită că reprezintă interesele cetățenilor, nu ale partidului din care fac parte. Atunci când un șef de partid are puterea de a decide să dea afară pe cine vrea, pe cine consideră că nu îi mai reprezintă interesele, iar membrilor de partid nu li se permite să voteze altfel decât cere partidul, democrația a dispărut. A rămas o formă de dictatură mascată, ascunsă sub cuvinte și praf aruncat în ochi.  Cum putem schimba asta?

Socrate: Ce crezi, puteți reaminti fiecărui „ales” din structurile locale sau centrale că are obligația să facă ceea ce s-a angajat și anume că și-a asumat să pună pe primul plan interesele cetățenilor? Asta l-ar putea determina să țină cont de părerile, nevoile, dorințele și, cu riscul de a mă repeta, interesele alegătorilor lui.     

Cetățean: Există posibilitatea ca fiecare cetățean să facă asta. Doar că nu prea se folosește acest drept. Și mai este un aspect: acum, cei care dețin puterea economică și financiară, de multe ori, stau în umbră și determină schimbări legislative în folos propriu.

Socrate:  În ceea ce-mi spui tu văd atât un aspect pozitiv cât și unul negativ. Dacă schimbări importante pot fi determinate de un grup foarte restrâns de oameni ce au anumite interese, atunci imaginează-ți ce poate face o națiune conștientă și trezită.

Cetățean: E foarte adevărat ce spui. Doar că până la a ajunge ca o națiune să fie conștientă și trezită e cale lungă.

Socrate:  E foarte adevărat și ce spui tu. Dar sunt din ce în ce mai mulți oameni care nu mai acceptă să fie mințiți, manipulați și mai ales ignorați. Cu alte cuvinte, sunt cei care și-au descoperit puterea personală.

Cetățean: La ce te referi când spui putere personală?

Socrate:  A-ți recunoaște puterea personală, în acest context, însemnă să îți cunoști drepturile, valoarea, să nu accepți manipularea și minciuna. Să îți dai voie să te exprimi și manifești așa cum ești, autentic și să ceri altora să fie la fel, dar și să te comporți așa cum ai pretenția de la cei care guvernează politic sau administrativ. Mai precis, dacă ceri corectitudine, responsabilitate, implicare și transparență, atunci să le manifești și tu.

Cetățean: Uau. Cum ar fi să refuzăm să ne lăsăm manipulați și mințiți? Să refuzăm să lăsăm soarta noastră și a generațiilor viitoare pe mâinile unor oameni meschini?

Socrate: N-ar fi rău deloc. În actualul sistem de guvernare, democrația este un cuvânt golit de conținut, care doar vă dă impresia că aveți un cuvânt de spus în ceea ce se hotărăște pentru voi.  De fapt, nu numai că nu aveți, ba mai mult,  în realitate, nu există cu adevărat pârghii prin care să trageți la răspundere guvernanții și legiuitorii. Ori chiar de asta aveți nevoie: de pârghii clare, concrete, prin care guvernanții și legiuitorii să dea socoteală, la intervale de timp stabilite, de exemplu, 6 luni, 1 an, pentru ceea ce au făcut, ce fac și ce au de gând să facă, nu doar la 4-5 ani când sunt noi alegeri.

Cetățean: Se pot găsi voci care să spună că e dificil de schimbat un sistem, că mijloacele obișnuite oferite de Legea primordială a Statului, respectiv Constituția, nu prevăd așa ceva.

Socrate:  Acestora le reamintesc că înainte de aceasta formă a Constituției a existat o alta, iar înainte o alta. Orice lege poate fi îmbunătățită. La fel și orice formă de guvernare, în special cea democratică. Și asta e ceea ce e necesar să fie făcut. 

Cetățean: Nu tot ce decide un guvern sau un factor de decizie e benefic pentru interesul general. Ce putem face în privința asta? Să cerem socoteală persoanei /persoanelor care au inițiat acea lege/decizie și tuturor celor care îl susțin și îl votează? Să căutăm al cui este de fapt interesul? Să-i întrebăm pentru ce fac asta? Sunt astea soluții pe care le putem utiliza?

Socrate: Din tot ce am discutat pană acum tu ce crezi că se poate face?

Cetățean: În primul rând putem decide cum vrem să fie cei care ne conduc. Ce trăsături generale, ce competențe, caracter, comportament, experiență, viziune să aibă aleșii noștri. Putem analiza toate acestea plus responsabilitatea, capacitatea de comunicare, integritatea morală și pe baza lor decidem pe cine votăm. În al doilea rând să decidem că e timpul pentru transparență totală. În al treilea rând să cerem socoteală celor pe care deja i-am votat, astfel încât să utilizăm cu adevărat dreptul și privilegiul de a trage la răspundere pe cei care dețin funcții în organele de conducere centrale și locale, dar și în legislativ.

Socrate: Foarte bine până aici. Acțiunile fiecăruia în parte îi influențează pe ceilalți, iar acțiunile celorlalți influențează pe fiecare în parte.

Cetățean: Bun, la nivel teoretic e ușor de zis, dar cum punem în practică?

Socrate: Adu-ți aminte că schimbarea de regim social și politic, chiar instaurarea democrației a fost un proces care s-a făcut prin convulsii, de cele mai multe ori cu arma în mână. Prin revoluții sângeroase. Și, dacă privim la ceea ce se întâmplă acum în lume, prin unele locuri încă se face. Doar că acum puteți alege o metodă pașnică și elevată: schimbarea nivelului de conștiență. O revoluție a conștienței poate genera o schimbare care de obicei se realiza printr-o revoluție violentă. În plus, creșterea  nivelului de conștiență este necesară și din alt punct de vedere: evoluția tehnologică. Dacă cele două nu sunt corelate, se poate ajunge la stadiul în care tehnologia să vă domine sau să vă distrugă. Nu ea, tehnologia, în sine, ci tot oamenii care o utilizează.

Cetățean: Și cum ne putem schimba nivelul de conștiență?

Socrate: După cum ai zis deja, refuzați să vă mai lăsați mințiți și manipulați. Accesați puterea personală. Astfel, vă descoperiți și vă arătați lumii așa cum sunteți cu adevărat și nu cum v-au tot spus alții că sunteți. Cheia schimbării este la voi. Dacă ți-aș spune că multe lucruri pe care le știi, pe care le-ai învățat sunt eronate? În căutările și experiențele tale, în cărțile pe care le-ai citit, în modelele pe care le-ai avut, cum ai constatat că evoluează, se schimbă și devin mai conștienți oamenii?

Cetățean: Atunci când înțelegi că nu ești doar corpul, nu te mai identifici cu mintea și realizezi că ești mult mai mult de atât. Când înțelegi că ai fost obișnuit să acționezi pe niște pattern-uri pe care le-ai dobândit prin educație, religie, familie și doar urmezi calea altora, nu cea proprie. Atunci începi să te observi ce tipare de comportament ai, cum simți și manifești emoțiile, cum generezi acțiunile în mod automat, bazate pe trecut. Mai departe ajungi la înțelegerea faptului că poți să alegi cine ești, de ce vrei ceva, pentru ce și lucrezi cu tine pentru a ajunge cine vrei să fii.

Socrate: Da, toate astea sunt câteva modalități de creștere a nivelului de conștiență. Mai e și modul în care ați fost învățați să vă raportați la resurse. Credeți că nu ajung pentru toți, că sunt limitate. Dar despre toate astea o să vorbim mai pe larg într-o discuție următoare. E important să mai pătrunzi semnificația a ceea ce îți voi spune acum în final. Cei care conduc sunt, până la urmă, oglinzi ale celor care i-au votat. Ca să îi schimbi pe ei este necesar să te schimbi pe tine. Când tu te schimbi și cei din jurul tău se schimbă.

Notă – Imaginea reprezintă tabloul intitulat Moartea lui Socrate, pictat de Jacques Louis David.