Putere personală și asumare

Un maestru avea câțiva discipoli. Unii erau pe lângă el de multă vreme, alții veniseră mai recent. Unul dintre ei, care  fusese acceptat de maestru de puțin timp, era foarte curios și punea o mulțime de întrebări.

Într-una din zile, discipolul se duse la maestru și îl întrebă:

– Maestre, care e cel mai important lucru pe care ar fi necesar să îl cunoască fiecare om?

Maestru răspunse, zâmbind:

– Sunt foarte multe lucruri importante pe calea cunoașterii. Dar, pentru că suntem unici, fiecare dintre noi are nevoie să cunoască, la un moment dat, anumite aspecte, care îi sunt de trebuință în acel moment al vieții lui. Și pentru fiecare om, adevărul se revelează în funcție de cât de mult este deschis și pregătit să îl primească. Cei mai mulți dintre noi pur și simplu nu știm că felul în care decurge viața noastră este o creație personală. Conștient sau inconștient noi suntem cei care ne creăm viața.

Discipolul vrea să se lămurească:

– Cu alte cuvinte, nu ne asumăm că ceea ce se întâmplă în viața noastră este rezultat al gândirii, exprimării și acțiunilor noastre?

– Exact, răspunse maestrul. Mai adaugă la ceea ce ai spus și rezultatul stărilor, atitudinilor, emoțiilor ca să fie complet.

– Și de ce se întâmplă asta? De ce nu dăm seama? Pare cumva logic că fiecare este responsabil de viața lui, întrebă gânditor discipolul.

– E mult mai ușor și mai comod să crezi că altcineva a determinat ceea ce ți se întâmplă decât să îți asumi că tu ești cel responsabil. Poți să numești asta soartă, destin, karmă, Dumnezeu, oricum vrei. Foarte mulți dintre noi așteptăm de la alții să facă ceva, să rezolve problemele. Dăm vina pe guvern, oficialități, șefi, părinți, parteneri, orice găsim la îndemână. Mai pe scurt spus, nu ne recunoaștem puterea personală.

După o mică pauză, în care procesă ce primise, discipolul reluă întrebările:

– Ce înseamnă să-ți recunoști puterea personală?

– Înseamnă să înțelegi și să-ți asumi că stă în puterea ta să îți alegi singur viața pe care vrei să o trăiești, că de tine depinde felul în care privești realitatea și că lucrurile nu ți se întâmplă, ci sunt un rezultat a cine crezi că ești și a felului în care manifești acest lucru, răspunse maestrul. Și apoi continuă. Mergând și mai departe cu ceea ce am spus puțin mai devreme, de multe ori îi cerem lui Dumnezeu să ne ajute să luăm o decizie. Atunci când, în mod conștient, îți consacri acțiunile lui Dumnezeu și îl rogi să-ți călăuzească pașii pe calea cea mai bună, dintr-un anumit punct de vedere este un lucru bun, înseamnă credință în Dumnezeu. Din altă perspectivă însă, poți să înțelegi faptul că dacă te aștepți ca doar Dumnezeu să aleagă în locul tău, asta semnifică o fugă de responsabilitate. Atunci nu îți recunoști și asumi puterea ta de creator, uiți că ești scânteie desprinsă din Creatorul Suprem și că ai capacitatea să creezi realitate, chiar dacă la scară mai mică.

Discipolul insistă:

– Am vorbit la modul general până acum. Mie ce mi-ai recomanda?

Maestrul, după un moment de gândire, răspunse:

– Tot ce poți oferi mai bun lumii în care trăiești este transformarea ta interioară. Dar după cum deja știi, mai întâi înveți să mergi și apoi să alergi. Pentru a putea începe să visezi și să realizezi ceva măreț, primul pas este să îți cunoști și recunoști puterea personală. Asta este un proces, o călătorie în sine, să-ți asumi puterea de creator conștient al propriei vieți. Reține că de la un anumit nivel al conștienței, realizezi că relația cu părinții, educația, experiențele, anturajul, contextul exterior sunt doar filtre, nu reprezintă cine ești tu cu adevărat. E drept că toate acestea te-au influențat și te-au modelat, dar după ce începi să devii conștient, poți să faci propriile alegeri și poți să-ți asumi să renunți la ceea ce reprezintă trecutul, mai precis să renunți la toate poveștile pe care ți le-ai creat în capul tău. Renunțând la tot ceea ce crezi că ești, va rămâne ceea ce ești cu adevărat.

– Poți să-mi mai dai câteva recomandări sau sfaturi întrebă discipolul?

– Pot să-ți dau, fiindcă mi le-ai cerut, răspunse maestrul. Primul dintre ele: nu da sfaturi decât dacă îți sunt cerute. Altfel, nu faci decât să te plasezi pe un nivel superior celui căruia i le oferi și te crezi mai bun. Următoarele recomandări ți le voi da așa, enumerate, fără a avea importanța ordinea lor.

Odată ce ai luat o decizie, oricare ar fi aceasta, ea devine o cale. Nu-ți mai pune problema dacă decizia e bună sau rea. Mergi pe calea ce ai ales.

Atunci când investești atenție și energie în mod conștient pe ceva, atunci poți realiza acel ceva mult mai rapid și mai ușor. Altfel, în lipsa acestora, consumul de timp și efort este mult mai mare sau lucrurile se derulează anevoios.

Străduiește-te cât mai mult să trăiești în starea de prezență. Prezența facilitează realizarea conștienței. Conștiența este calitatea naturală potențială și esențială a fiecărei ființe umane și constituie o trăsătură definitorie a persoanelor care și-au recunoscut și asumat puterea personală și calitatea de creatori.

Când vei înceta să acționezi doar în direcția a ceea ce pare a fi interes personal și vei lucra și în folosul celorlalți, abia atunci vei acționa în mod real pentru binele tău.  

Maestrul se opri o clipă, după care uitându-se la discipol spuse:

– Vom continua discuția și cu alte ocazii. Acum vreau să mai punctez un ultim aspect pentru astăzi, după care te invit să mergi și să meditezi la cele ce ți-am zis. Atunci când vrei să îți creezi propria realitate, să înfăptuiești ceva, stabilești o intenție sau faci o alegere pe care o alimentezi cu energie. Perseverența cu care investești atenție și energie și calitatea acelei energii investite determină dacă acel aspect se va împlini sau nu și dacă da, cât de repede. Și când vorbim de energie, nu e doar despre starea copului, care este necesar să fie echilibrat și chiar purificat prin odihnă, mâncare adecvată sau post, mișcare, ci și de calitatea și rafinamentul acelei energii. O energie grosieră va determina un efect în planul grosier, pe când o energie lucrată, fină, se va răsfrânge și în planurile subtile ale ființei.Cum s-ar zice, ceea ce dai, aia primești, chiar dacă e vorba doar de propria persoană.

Așa s-a încheiat discuția. Discipolul a plecat pentru a cugeta la cele primite, cu intenția foarte clară în minte de a face tot ceea ce ține de el pentru a parcurge calea cunoașterii.