O formă de guvernare care să ne reprezinte cu adevărat

Evenimentele ultimei perioade au generat teme de reflecție pentru mine. Au născut și idei, ce am putea face diferit pentru ca lucrurile să funcționeze mai bine. Pentru că e foarte clar că e necesară o schimbare. Așa s-a născut acest articol despre democrație și schimbări ale clasei politice.

Ca orice aspect al vieții, aceste alegeri prezidențiale și parlamentare sunt oglinzi ale noastre. Ne arată cât de toleranți suntem. Cum și cât ne dăm voie să acceptăm modul celorlalți de a vedea lucrurile. Cât respectăm dreptul altora de a avea opinii diferite, chiar dacă nu suntem de acord cu ei. A accepta nu înseamnă a fi de acord.

De pe urma alegerilor din ultimii ani, dar în special din timpul pregătirii și desfășurării actualelor alegeri, se pot desprinde câteva aspecte:

1. Dintr-un anumit punct de vedere democrația actuală este perimată. Nu corespunde stadiului unei națiuni și a unor cetățeni care se doresc a fi conștienți. Mai concret, democrația și-a dovedit limitele. Cei care au fost votați au înșelat încrederea votanților. Trăim asta pe pielea noastră cu vârf și îndesat. Se petrece la fiecare rând de alegeri. Aleșii, fie ei președinți, parlamentari, primari, după ce au primit votul nostru, al alegătorilor, nu se mai supun nici unui organism care să verifice dacă își respectă promisiunile din campanie și dacă vor reprezenta, în continuare, interesul celor care i-au votat.
2. Interesele de partid primează în fața interesului general al cetățenilor.
3. Forma actuală a democrației este un fel de luptă permanentă a celor care au câștigat cu cei care au fost învinși în alegeri. Asta presupune separare, competiție, în loc de cooperare, colaborare pentru un țel comun – interesul comunității. Poate ăsta e unul din motivele importante pentru care oamenii capabili și integri se țin departe de politică.
4. Votul de la ultimele alegeri a demonstrat că cetățenii nu mai sunt dispuși să accepte ca actuala clasă politică să meargă mai departe în aceeași manieră ca până acum.

Toate acestea duc în mod imperios către o concluzie: este necesar să ”actualizăm” democrația într-o formă care să ducă mai departe națiunea către o societate mai evoluată din punct de vedere al relațiilor dintre cetățeni și structurile de conducere ale acestora. Pentru viitorul copiilor și nepoților noștri, avem nevoie de o schimbare. Adică să readucem democrația la sensul inițial, în care reprezentanții aleși reprezintă cu adevărat voința celor care i-au votat.

Avem acum opțiunea de a considera această anulare a turului doi al alegerilor prezidențiale un fel de moment zero. Din care să pornim, să redefinim și să particularizăm forma de democrație pe care o dorim. Să alegem ce vrem. Cum vrem să fie cei care ne conduc, ce așteptări avem de la ei, cum reușim să ne asigurăm că vor face ceea ce au promis în campaniile electorale.

Prin urmare ne suflecăm gospodărește mânecile și purcedem la a gândi.

Atunci când vrei să schimbi ceva, pui în balanță ce se face deja și cum ar fi mai bine să se facă. Cauți lucruri care funcționează, care și-au dovedit viabilitatea și de unde poți desprinde idei care să ajute.

Din experiența mea din trecut, când cineva reprezenta țara într-o misiune internațională, indiferent dacă acea misiune era în străinătate sau se desfășura în țară, acel reprezentant, persoană sau grup de persoane, primea un mandat. Semnat de ministru, cu avize de la diverse structuri, în funcție de specificul misiunii. Mandatul specifica foarte clar ce are voie să facă, cu ce se poate implica, ce își asumă partea română din punct de vedere financiar, resurse, organizare etc.

Iar ACUM mă întreb. De ce nu am face așa cu cei care candidează la președinție? De ce nu am cere tuturor celor care se înscriu în cursa electorală pentru președinție un program de țară în care să fie scris negru pe alb ce își asumă?

Un document de maxim 20-30 pagini în care fiecare alegător să găsească cu subiect și predicat ce-și propune candidatul/candidata să facă în domeniile cele mai importante ale conducerii unei națiuni: securitate, politică externă, economie, educație, sănătate, politici sociale, agricultură, administrație, justiție.  Toate astea raportat, evident, la atribuțiile unui președinte.

Și nu doar CE se angajează să facă, ci, în linii mari CUM și CÂND vor să facă.  Pentru că e ușor să promiți ceva fără să ai un plan pentru cum ai de gând să o faci. Și, ca să fie foarte clar, mă refer aici la un program de țară al candidatului, nu al formațiunii politice din care face parte, dacă e membru al unui partid.

Acest document ar reprezenta un angajament al persoanei care candidează și mandatul pe care îl dau votanții. Asta este, din perspectiva mea, esența democrației. Un reprezentant ales conduce în numele poporului pe baza unui mandat pe care i l-au dat votanții. 

De aici putem extrapola. Pentru primari, președinți de consilii județene și alte funcții care sunt ocupate prin vot. Un document angajament care reprezintă mandatul pe care îl dă comunitatea acelui ales.

Dacă ieși din limitele mandatului pierzi legitimitatea. Ăsta ar fi primul element de noutate.

O altă noutate ar consta în faptul că după un număr de luni, 12, 18 sau altă variantă, vine scadența, respectiv se face o analiză. Fiecare dintre cei aleși va prezenta programul asumat și ce a îndeplinit din program până în acel moment. Iar postul se pierde dacă ceea ce a fost asumat nu e îndeplinit sau în curs de împlinire.

Un al treilea element nou, de implementat: transparență totală. Fiecare entitate care cheltuie bani publici, pune pe site-ul instituției respective situația cheltuielilor pentru luna care s-a încheiat. Absolut tot bugetul, inclusiv salarii și alte stimulente financiare asociate veniturilor salariale, pe funcții încadrate, nenominal. Poate cu excepția cheltuielilor care țin exclusiv de siguranța națională.

În felul asta am ști și noi pe ce se duc banii. Pentru că mereu ni se spune că nu sunt fonduri la buget și am ajuns la sume record de îndatorare a tării.

Cu un angajament, responsabilizare prin verificarea periodică a lucrurilor asumate și a stadiului realizării acestora, precum și transparență totală, am avansat mult pe calea unei  forme de guvernare care să ne reprezinte cu adevărat.

S-ar mai putea aduce schimbări și în alte direcții. Le-am putea cere aleșilor, de exemplu, ca repartiția bugetelor pentru unitățile administrativ-teritoriale să se facă după o medie ponderată în care să fie luate în calcul câteva criterii cum ar fi: mărimea teritoriului, numărul de locuitori, media veniturilor din taxe locale și impozite pe ultimii 5 ani și nu pe baza culorii politice ca până acum.

Și… ar mai fi ceva. Ceva foarte important. Să învățăm să ne ferim de manipulare. Acum câțiva ani am fost la Chișinău. Se pregăteau de alegeri în acea perioadă. Mi-a plăcut maxim că undeva, în centru orașului, erau niște afișiere pe care se găseau punctate principalele metode prin care poți recunoaște manipularea și prin care o poți contracara. La noi sunt foarte puține inițiative de a învăța masele mari de oameni cum să se ferească de manipulare. Asta în condițiile în care, de multe ori, cu greu poți distinge între manipulare și adevăr.

Nu am pretenția că aceste idei sunt cele mai bune. Și nici singurele. Ar fi multe de discutat, de pus la punct și de implementat. Reprezintă însă un punct de plecare. Măcar aceste lucruri le putem solicita clasei politice și viitorilor candidați /candidate la funcții publice. Pentru că, dacă avem așteptarea unor schimbări, de la sine, în interiorul clasei politice, nu suntem realiști. Schimbarea se realizează prin presiunea și implicarea cetățenilor conștienți.