Viața ca un joc

Imaginează-ți viața și interacțiunea ta cu tot ceea ce te înconjoară ca un uriaș joc pe calculator. Toate variabilele posibile sunt presetate. Nu știi limbajul de programare din spate. Orice e posibil să se întâmple. În funcție de credințele pe care le ai, de alegerile pe care le faci și deciziile pe care le iei, lucrurile se îndreaptă într-o direcție sau alta în realitatea ta. Frumusețea constă în faptul că la un moment dat, poți să-ți dai seama că e doar un joc și atunci poți să intervii în joc, să realizezi acțiunile necesare care să îți permită să obții rezultatele pe care le vrei. Și când spun rezultatele pe care le vrei, nu mă refer la a acumula bunuri materiale sau bogăție, deși și acestea pot face parte din realitatea ta, ci să ajungi la o stare de a fi, de a te cunoaște, de a te manifesta ca un Sine autentic, creator, să-ți dai seama că faci parte din joc, nu doar ca personaj, ci ca cel care a participat la co-crearea jocului.

În cele ce urmează, un Maestru ajută un Discipol să învețe să se joace.

Discipol (D): Maestre, aș vrea să înțeleg felul în care fiecare ființă umană își creează realitatea proprie și se raportează la ea.

Maestru (M): Viața, creația, e jocul lui Dumnezeu. Farmecul și frumusețea jocului este să uiți ce ești. Altfel nu are chichirez. Dacă nu uiți ce ești, nu te identifici mereu cu un rol, o mască, o identitate, un personaj. Și în jocul asta creezi mereu și mereu ceva…orice.

D: Deci, esența jocului este să-ți amintești ce ești.

M: Jocul în sine e o școală. Școala de-a creația. Școala de a recunoaște că ești creator. Jocul devine de-a dreptul amuzant când realizezi treptat că nu ești doar o parte a jocului, ci tu ești în același timp și jocul și cel care a creat jocul. În jocul asta tu ești Creatorul, Creația și parte din Creație. După ce ți-ai adus aminte ce ești, poți să joci jocul după regulile tale (ale Creatorului). Adică să creezi realitatea pe care o vrei tu.

D: Înseamnă că a-ți aminti că ești creator e doar primul pas. Apoi, următorul pas e să creezi mereu conștient. Așa îți reamintești singur că ești creatorul jocului, jocul și parte din joc.

M: Da. Apoi, în final, ajungi să înțelegi semnificația și sensul, savoarea și fascinația jocului. Te joci permanent de-a uitarea și adusul aminte. Te recunoști și te oglindești în toți ceilalți care joacă jocul. Așa te extinzi la infinit, TU, creatorul jocului, prin nenumărate chipuri, situații, experiențe, personaje, care creează de cele mai multe ori inconștient, pentru ca de-a lungul eonilor să-și amintească ce sunt.

D: Cum ne antrenăm abilitatea de a exersa regulile jocului?

M: Fiecare gând, emoție, stare, decizie, acțiune, este o creație și un mod de a dezvolta abilitatea de a crea. Poți să te joci la început de-a creatorul stărilor, emoțiilor, atitudinilor, gândurilor, realităților și treptat îți aduci aminte că tu ești Creația. Înveți legile Creației pe măsură ce ești Creația. Te dezvolți pe parcurs. Faci pași pentru a-ți reaminti că faci parte din jocul mare de-a Creația. În plus, să-ți amintești permanent CE EȘTI este o decizie asumată, conștientă. O faci atunci când decizi ce vrei să trăiești, ce emoții, ce credințe cultivi. Ce proiectezi pe cel de lângă tine. Când îți amintești că fiecare mod de a privi o persoană, că fiecare stare și, în final, întreaga ta viață e creația ta.

D: De ce să-ți tot amintești ce ești, de ce nu ții minte?

M: Pentru că odată ce ti-ai adus aminte, există pericolul să lași “viața” să acopere totul. Să te întorci la zgomotul obișnuit, la rutina zilnică. Tot ce ai creat la nivel de entitate micro se pierde aparent. E și asta un aspect al jocului. Vei crea alte abordări, alte provocări, alte suferințe ca să îți aduci aminte ce ești. E păcat de timpul și oportunitățile apărute, dar până la urmă e decizia ta de creator să îngropi adevărul.

D: Ne place să ne jucăm. Joc să fie! Hai să transformăm tot ce nu ne convine. Până acum, de multe ori, ne priveam astfel: nu pot, nu mă pricep, nu am putere. Acum schimbăm. Decidem pentru cealaltă variantă: pot, mă pricep, am putere. Până acum am creat asta. Acum mă joc și creez versiunea inversă.

M: Da, schimbăm. Dar pentru asta e necesar să schimbăm credințele care ne blochează, ne limitează, nu ne dau voie să descoperim regulile jocului, adică să ne amintim ce suntem. Poți să compari o credință cu felul în care vezi lumea. Tu vezi lumea (realitatea) într-un anumit fel, nu pentru că așa ar fi lumea, ci pentru că tu ai acea credință. Ca și cum ai privi printr-un văl, printr-un filtru. Nu poți să vezi lucrurile altfel din cauza acelei credințe.

D: Ce faci ca să schimbi o credință?

M: În primul rând o recunoști. Adică o privești în față. O validezi că există. Abia după aceea poți să o modifici. După ce ai devenit conștient de existența ei.

D: Deci, provocarea, “cheia” transformării și a trecerii la următorul nivel, la a începe să-ți amintești ce ești este schimbarea credințelor?

M: Da, abia când stăpânești “cheia” schimbării credințelor, adică ai trăit acest lucru, nu doar ai vorbit despre el, poți trece la următorul nivel.

D: Cum faci concret ca să schimbi credințele care te blochează, te limitează?

M: O credință este imersată în energia corpului. Nu e un concept abstract. De aceea nu poate fi ștearsă, anulată, dar poate fi remodelată, rescrisă. Stabilești noua credință și apoi creezi emoții și stări asociate cu direcția noii credințe.

D: Înțeleg că noi, ființele umane, creăm permanent. Fie că o facem conștient sau inconștient.

M: Pot să-ți formulez astfel: vrei o lume nouă? Sau o realitate nouă? Ea va veni. Schimbarea e singura constantă. De schimbat, lumea se schimbă mereu, doar că s-ar putea să nu îți placă cum se schimbă, ce lume creează alții. Tocmai de aceea merită să-ti dai silința să înveți regulile jocului. Să creezi conștient acea lume sau realitate pe care o vrei. Cei mai mulți dintre noi, așteaptă până când suferința e mult mai mare decât efortul de a schimba, pentru a începe să facă o transformare.

D: Trăim timpuri interesante dacă avem acces la toate acestea.

M: Trăim timpuri în care putem să schimbăm prin conștiență. Nu mai este necesar să treci prin suferință sau boli pentru a schimba credințele. În trecut acest lucru nu a fost posibil. Sau a fost posibil doar pentru foarte puține persoane. Acum poți decide!

D: Recunoștință, Maestre pentru această discuție!

M: Un ultim lucru. Adu-ți aminte: e nevoie să îți reamintești permanent că ești Creator și să te reîntorci mereu și mereu în Centrul ființei. E o Creație în sine acest lucru.