Simplitate și complexitate

Multă vreme nu am reușit să înțeleg cum, din doar două semne, 0 și 1, poți face să funcționeze un calculator, toate programele complexe din spatele acestuia și, prin extensie, întreaga lume digitală.

Pentru mine, înțelegerea a venit printr-o carte, pe care am cumpărat-o întâmplător, la un preț infim, dintr-un cort care adăpostea un anticariat la un târg de toamnă.

Cartea, interesantă și din multe alte puncte de vedere, intitulată Sfidarea mondială, explică simplificarea radicală a matematicii prin înlocuirea completă a scrierii numerelor cu doar două simboluri: 0 și 1. Aceasta a fost intenția inițială a celui care a inventat sistemul binar, respectiv Gottfried Wilhelm Leibniz.

Ce reprezintă sistemul binar explicat pe scurt.

Fiecărui număr mai mare de 1 îi este asociat un cod format din combinații de 0 și 1. La fel pentru litere, culori, imagini, sunete, programe.

Imaginile sunt descompuse în pixeli, fiecărui pixel fiindu-i asociată o culoare și o intensitate a culorii (ex roșu maxim = 255). Fiecare dintre aceste valori este un număr, deci poate fi scris în binar.

Fiecare sunet este o undă descompusă în mii de bucăți pe secundă. Pentru fiecare bucată distinctă se asociază un număr și, de aici, mai departe, rezultă o  combinație de 0 și 1.

Fiecare program din spatele oricărei aplicații, joc etc este de fapt un șir de instrucțiuni. Orice instrucțiune este o combinație de litere, cifre, adică combinații de 0 și 1.

Spre exemplificare, utilizând sistemul binar, atunci când tastezi A, calculatorul vede de fapt: 01000001.

Când ai un text pe care tu îl citești ca Ana are mere, procesorul îl vede ca 01000001 01101110 01100001 00100000 01100001 01110010 01100101 00100000 01101101 01100101 01110010 01100101 00101110.

Altfel spus, întregul univers digital funcționează pe baza a două elemente simple care pot descrie orice informație.

Deși pare un concept strâns legat de tehnologie, parcursul istoric al adoptării și adaptării sistemul binar la actualul mod de utilizare a străbătut trei secole, iar fundamentarea matematică s-a realizat cu mult înainte de apariția aparatele si dispozitivelor electronice. Drumul a fost lung. Au fost și alții care au contribuit la stabilirea modului în care 0 și 1 au ajuns să genereze totul în computere prin miliarde de operații pe secundă, dar esențialul este că nu ar fi fost posibil fără sistemul binar.

În prezent, sistemul binar reprezintă baza modului de funcționare a electronicii, microprocesoarelor, sistemelor de operare, care la rândul lor au permis apariția lumii digitale așa cum o cunoaștem acum, inclusiv inteligența artificială.

 De ce e importantă această combinație de 0 și 1, respectiv sistemul binar?

Pentru că sistemul binar nu reprezintă doar un mecanism tehnic de asociere. Conștient de asta sau nu, intenționat sau nu, Leibnitz dă o utilizare metafizică celor două simboluri „0” și „1”, atribuindu-le o încărcătură conceptuală mult mai profundă decât simpla lor funcție numerică.

El a făcut în scrierile sale o analogie între 0 = nimic și 1 = ceva. Din două simboluri, din nimic și ceva apare o realitate extraordinar de imensă. Cu alte cuvinte putem afirma: sistemul binar este exemplul tehnologic perfect al principiului: din nimic (0) poate apărea totul (1). Este un exemplu de raport simplitate / complexitate care a generat o transformare uriașă a umanității.

Utilizarea a doar două simboluri pentru a genera o complexitate infinită, ne poate conduce către a vedea conexiunea cu faimoasa axiomă filozofică și metafizică „0 = 1”.

De ce e utilă metafora „0 = 1”?

Este o modalitate de a spune că, chiar dacă ceva pare să provină „din nimic”, în spatele acelui „nimic” există o formă de potențial, de posibilitate. Lumea reală (1) își are sursa într-un potențial neexprimat (0). Este o imagine pe care o găsim și în fizica modernă care prezintă teorii despre universul care apare din vid.

În logica matematicii, afirmația „0 = 1” este imposibilă. În metafizică, însă, este o metaforă folosită pentru a exprima ideea că „0” care reprezintă potențialul, posibilitatea pură, divinul, devine „1” – manifestarea, concretul, existența. Așa cum spun filozofiile orientale din vechime: din nimic se creează toată manifestarea.

Postulatul „0 = 1” sugerează că tot ce există provine dintr-o stare de potențial absolut, dintr-un „zero” conceptual. Nu este o ecuație, ci o idee despre originea și generarea realității.

Universul digital are alte legi decât universul macrocosmic. Dar oare nu există și similarități sau chiar o legitate comună?

Privind în jurul nostru și fiind atenți primim răspunsuri. Adevărurile pe care le credem ascunse sunt de cele mai multe ori chiar in văzul nostru. Doar că nu suntem conștienți de ele. Un exemplu este extraordinara dezvoltare și complexitate a lumii digitale contemporane. Uneori pare că însăși complexitatea este încifrată în simplitate. În informatică asta este real chiar fizic: 0 și 1 generează totul. Aceste numere, 0 și 1 sunt cele mai simple două elemente posibile. Nu există un sistem numeric mai simplu. Și totuși, cu ele putem construi un întreg univers digital.

Lumea digitală ne dă răspunsul cum apare realitatea din nimic. Suntem contemporani cu crearea unui univers. În acest caz, cel digital. Privim și înțelegem cum se creează un univers.

 Sistemul binar, folosit astăzi în toate calculatoarele, aduce în prim-plan o dualitate fundamentală: existență – non-existență, prezență – absență, adevăr – fals. Această dualitate permite, paradoxal, construirea oricărei informații complexe. La fel ca existența în universul macrocosmic a dualităților  fundamentale: lumină – întuneric, masculin – feminin, bine – rău.

La nivel simbolic totul provine din absență absolută. Lumea reală ia naștere dintr-un potențial neexprimat. Ființa ia naștere din non-ființă. Dintr-o simplitate extremă rezultă o complexitate infinită.

În loc de concluzie: de cele mai multe ori, suntem obișnuiți să considerăm că un aspect al realității e cu atât mai valoros cu cât e mai complex. Asta pentru că ideea pe care ne-o facem despre realitate si nu realitatea însăși este cea care contează. Cu toate acestea, simplitatea e în firea lucrurilor. Dar e foarte greu să realizezi ceva care să fie simplu. Este necesar să elimini mult din ceea ce crezi că știi, să-ți transformi modul de a gândi, pentru a fii apt să coagulezi chintesența, simplitatea.