Cum ar arăta viața într-o umanitate ideală?

Ar arăta … așa cum își doresc mulți oameni în ziua de azi. Am trăi în cooperare, în deschidere, încredere, acceptare și bucurie. Relații armonioase între noi, ființele umane. Am face ceea ce ne place și ne aduce bucurie. Sărăcia, separarea, violența, ura, războiul, ar fi arhaisme despre care s-ar găsi detalii doar într-o căutare în istoria îndepărtată a omenirii.

Ne-am manifesta creativitatea fiecare în domeniile care ne pun cel mai mult în valoare abilitățile și calitățile. Am trăi într-o armonie perfectă cu natura.

Am ști cine suntem cu adevărat, am fi binevoitori unii cu alții, am înțelege că suntem oglinzi unii pentru alții, că orice acțiune făcută care influențează un semen, ne influențează de fapt pe noi înșine, că suntem parte al aceluiași întreg. 

Am fi conștienți de calitatea noastră de creatori ai propriei realități și atunci am fi foarte atenți la ce gândim și ce proiectăm în exterior. Am avea grijă de corpul nostru, de sănătatea și nivelul de vibrație al acestuia, știind că este instrumentul care ne permite să experimentăm în această realitate densă.

Am ști că procesul evoluției spiritului ne-a condus să trăim, să experimentăm vieți în care am văzut și înțeles fațetele realității dintr-o multitudine de puncte de vedere.

Am înțelege că nu e cazul să judecăm și să segregăm alte ființe umane pe criterii de rasă, gen, naționalitate, culoare a pielii, religie, credințe, preferințe, pentru simplul fapt că am ști că suntem într-o școală, unde experimentăm, învățăm și ne șlefuim spiritul.

Ar fi posibil să realizăm toate aceste lucruri într-o umanitate ideală?

Răspunsul corect este că nu știm cu adevărat dacă umanitatea, așa cum o percepem la nivelul actual de înțelegere, va ajunge vreodată în acest punct. Poate că există planuri de manifestare, densități, realități, universuri, în care trăiesc umanități, așa cum ni le imaginăm noi la modul ideal.

Dar asta e direcția în care e necesar să ne îndreptăm. De ce? Pentru că e calea evoluției conștiente a spiritului care înglobează scânteia divină, care s-a întrupat într-o ființă umană pentru a integra și schimba mentalități, credințe, atitudini, la început la nivel individual, ulterior în comunități mici, pentru ca, în final, să producă schimbări la nivel de umanitate. Într-o formulare mai scurtă, pentru a contribui la crearea unei umanități conștiente și ascendente.

Priviți în urmă cum era lumea, cum era România, cum era localitatea în care trăiți acum o sută și ceva de ani.

Micșorați perioada de timp la 20 de ani. Si apoi uitați-vă ce schimbări colosale s-au întâmplat în ultimii 3-4 ani.

Cine ar fi profețit o schimbare atât de radicală, cu siguranță ar fi fost considerat puțin … sărac cu duhul.

Omenirea face salturi spectaculoase. Care pot fi într-o direcție dorită sau la întâmplare.

Ce vreau să zic cu asta? Că schimbarea e posibilă. Și nu doar că e posibilă, e obligatorie, este o lege a universului. Totul se schimbă, totul este în mișcare și transformare.

Aici poate să intervină puterea visării. Putem visa încotro vrem să se îndrepte umanitatea.

Orice mare vis începe cu un visător. În momentul în care acel visător este urmat de alți oameni, visul devine unul colectiv. Ce înseamnă vis colectiv? Este acea năzuință, aspirație preluată și asumată de un număr de oameni, număr care crește în timp, ce își folosesc imaginația și atenția pentru a investi energie hrănind acel vis. Puterea de materializate a unui vis crește exponențial, vizualizându-l ca fiind deja împlinit, atașând starea și emoția care însoțește de obicei o împlinire.

Poate să pară o fantezie ca un astfel de proces să funcționeze și să producă rezultate în realitate.  Dar, dacă ne dăm voie să privim puțin mai atent, vedem că lucrurile nu stau neapărat așa.

În 1963, când Martin Luther King rostea faimosul său speech denumit “I have a dream”, părea o utopie să-ți imaginezi că oamenii de culoare vor avea aceleași drepturi cu albii. Mai mult, ți s-ar fi râs în nas, asta în cel mai bun caz, dacă nu ai fi fost considerat nebun, să-ți imaginezi că, peste 50 de ani, Statele Unite vor avea un președinte de culoare.

Parafrazând pe John Lenon și Yoko Ono: “Un vis pe care îl visezi singur este doar un vis. Un vis pe care îl visezi împreună este realitate.”

Cine ne poate garanta că visurile noastre, oricât de mărețe, nu vor fi depășite de ceea ce numim în mod uzual realitate? Pentru că visurile visătorilor îndrăzneți nu sunt niciodată împlinite, ele sunt întotdeauna depășite. Așa că… visează grandios!